Ce apreciez cel mai mult la oameni este o calitate sau poate mai degrabă o valoare pe care o întâlnesc din păcate din ce în ce mai rar – autenticitatea. Curajul de a da deoparte orice mască impusă de societate sau de propriul eu pentru a ne încadra în tipare care de cele mai multe ori nu ne reprezintă. Călcăm pe sufletul nostru pentru validarea care nu ne aduce fericirea, facem binele în condiții care nu ne reprezintă și, în cele din urmă, viața devine doar o supraviețuire. A fi liber de norme impuse și a ajuta în termenii tăi, ce te definesc ca om, face ca ajutorul să îți creeze un renume, să fii tu și nimeni altul ca tine. Viața nu ne cere să fim cuminți, perfecți, ci prezenți cu tot ceea ce suntem, suflet, inimă și un trup care le poartă pe toate. Viața nu ne vrea aspri cu noi, critici, etichetați de noi înșine, ci veseli, asumați, cu o bogăție imaterială dăruită celorlalți din poziția în care noi nu ne pierdem identitatea.
Următoarea poveste mi-a adus în față un om autentic cu adevărat. Care a ales conștient să rămână fidel propriilor valori și trăiri într-un stil care a căpătat unicitate și care îl reprezintă oriunde îl poartă pașii. El este Marius Stratulat. M-aș putea opri aici, numele spune deja enorm, dar voi continua povestea, așa cum îi place lui, nu cu note grave, fără drame existențiale, ci cu umor și pe alocuri ironie, pentru că viața este mișto și merită trăită, indiferent în ce situații ne aduce.
2011. 21 de ani… joc de cifre neîntâmplător, Marius suferă două accidente care se succed la distanță de 6 luni. Primul, accident auto în staționare, pare să fie dat ca o inițiere a ceea ce urmează să fie definitiv, un definitiv care va defini complet un destin ales doar pentru el. Durerile, suferința, zbuciumul inițial sunt acolo să ne fie punct de reper pentru ceea ce am putea numi lovitura finală, menită să închidă perspectiva, numai că, pentru Marius, ea este deschizătoare de drumuri. Al doilea accident, moto de data aceasta, devine cumva prelungirea primului, ambele creează povestea. Primul reprezintă introducerea, iar al doilea punctul culminant, intriga, ce duce la un deznodământ din care acum izvorăsc binele făcut la un nivel de calitate înalt și tovărășia autentică, pentru că Marius este tovarăș de viață pentru toți cei care beneficiază de ajutorul lui, un mentor, un punct de reper, un pilon.
În urma celui de-al doilea accident, Marius intră în comă, din care iese în mod repetitiv datorită unor proceduri medicale făcute pe viu. Primii salvați, plămânii, aerul de care avea nevoie pentru a respira şi a lupta pentru un adevăr aflat întâmplător de la femeia de serviciu din spital: ești paralizat. La 21 de ani, cu o viață de tânăr trecută sumar prin fața ochilor, primul gând este încheierea socotelilor printr-o cerință scurtă: doresc o seringă goală. Numai că oamenii din jur știu, condiția necesară supraviețuirii când gândul morții îți trece prin minte este câștigarea fiecărei zile, iar Marius nu a primit seringa, ci darul fiecărei zile până când gândul s-a risipit. Urmează drumul operațiilor și al speranței năruite. Acceptarea adevărului, a contextului în care se afla, era primul pas în descoperirea soluțiilor. Sunt lucruri care nu se spun, dar mă întreb ce simte un tânăr iubitor de viață când în toate cele fiziologice depinzi de alții, preferi să trăiești în rahat decât propria mamă să îți fie sprijin. Cine poate cuprinde durerea, rușinea, teama de a nu mai fi bărbat din inima unui tânăr care trebuie să se adapteze la o nouă realitate? Cum trebuie să vibreze inima când mergi agățat de mașinile prietenilor, tu fiind în scaun rulant, și cel mai crunt, cum simți golul când toți cei de până atunci își micșorează numărul la 0. Din toți, niciunul nu rămâne, pentru că ești în scaun rulant. Întrebări la care noi, cei care citim acest articol, nu putem răspunde, dar putem citi sufletul acestui tânăr extraordinar și războiul interior menit în definitiv să îl facă mai puternic. Pentru că Marius s-a ridicat din toate dezamăgirile celor dragi. Fiecare lovitură devine o determinare, un mic pas spre visul de a nu deveni spectator la propria viață, atunci când fix asta ți se spune că se află la capăt.
Fundaţia Motivation România îl introduce într-o lume a posibilului prin voluntariat, prin sport, prin adaptabilitatea la noua viață cu care începe să se joace. El și viata își creează propriile mișcări ca pe o tablă de șah. Viața dă șah, Marius tânjește spre mat și asta se va întâmpla. Când colaborările cad și dezamăgirile curg este de înțeles că drumul trebuie reconfigurat. O scurtă experiență în Anglia și sfatul medicilor de a deveni observator la tot ceea ce se întâmplă acolo și a implementa în țară aprind scânteia. Tot ce a învățat împreună cu cei de la Motivation și experienţa din străinătate au pus o cărămidă la construcția posibilului din imposibil.
Se spune că în realizarea oricărui vis, oricărei dorințe, avem nevoie de susținere, de un aliat. Pentru Marius, acesta este Nicu Chiosu, Neni cum îi spun cei dragi. Un fel de relație de completare reciprocă, ce îi lipsește unuia, are celălalt, dar, mai mult decât atât, o camaraderie, un concept mai vechi ce are la bază ideea toți pentru unul și unul pentru toți. Se susțin reciproc în derularea proiectelor din care reiese acum un imperiu al umanității.
Pornind de la nimic, nici măcar de la speranța că poate face ceva notabil în viață, a apărut Marius Stratulat ca fondatorul și inima din spatele lanțului de clinici MSN Life Services pentru recuperare medicală și a asociației Help to Heart, care își dedică eforturile incluziunii sociale și reintegrării persoanelor cu dizabilități în societate și pe piața muncii.
Marius nu vede dizabilitatea ca pe un obstacol, ci ca pe o oportunitate de a face o schimbare pozitivă. Mare parte din echipă este formată din persoane cu dizabilități, cei pe care se poate baza cel mai mult. Dorința lui a fost să creeze o lume în care persoanele cu dizabilități nu mai sunt excluse nici de societate, nici de propriile lor bariere. A creat programe de dezvoltare personală, life coaching, educație sexuală și reintegrare socială, prin care toți membrii echipei îi învăță pe oamenii cu dizabilități locomotorii că totul poate fi un reînceput normal. Marius mărturisește cu multă considerație față de echipă că îi place să apese butonul prin care pleacă salariile personal, pentru că toți acești oameni muncesc pentru visul lui.
În anul 2015, au înființat Medical Services for Neurology, care are ca activitate principală comercializarea dispozitivelor medicale, dispozitive de mers, dispozitive urinare, dispozitive și tehnologii asistive, precum și produse de îngrijire corporală. Acești oameni-lumină susțin un întreg sistem în care persoanele cu dizabilități sunt purtate pe aripi într-o societate în care se face prea puțin pentru ei.
Aici, oamenii primesc ajutor decontat de casa de asigurări, cu un complex de servicii ce funcționează ca un puzzle. Pentru că cei doi știu că, în momentul în care ajungi într-un scaun rulant, nu doar corpul a cedat, emoționalul și psihicul sunt tot acolo. Iar dacă cele din urmă luptă spre victorie, trupul găsește resurse.
Și asta nu este tot, pe lângă luptele sociale și civice, duce lupte inclusiv cu poluarea din sudul Bucureștiului. Înființează asociația Iar miroase, în care se luptă împotriva mafiei gunoaielor, a poluării, prin activități și proiecte de protecția mediului, cu multe reușite la activ. Marius este pretutindeni, lupta lui este continuă, militează pentru a duce visul la un alt nivel și merge oriunde este nevoie pentru a face asta. O face într-un mod autentic, dar care are la bază mult studiu și experiență de viață activă, în care nu stăm să gândim ce facem, ci chiar facem în timp ce gândurile rulează.
Nu am putut să nu mă întreb cum, de unde atât de multă putere, cum arată căderile unui om care a reușit să facă atât de multe dintr-o poziție în care mulți poate nu ar face nimic. Răspunsul este că mintea a fost tot timpul ocupată la ceea ce a făcut și studiat, 4 facultăți la activ, învățare permanentă, prea puțin timp de research, mai mult văzând și făcând. Muzică tare pe canapea când oboseala își arată colții. Dar cel mai important, atunci când iubești ceea ce faci cu adevărat, când toată energia ta se îndreaptă spre binele făcut aproapelui, toate ți se întorc precum un bumerang. Viața ți le dă înapoi, ea nu rămâne datoare, când crezi că ți-a luat totul, de fapt ți-a dat totul. Ți-a luat posibilitatea unei vieți normale, ți-a dat o viață cât o poveste, ți-a luat oameni dragi, ți-a dat însutit și de o calitate net superioară, o familie cât pentru toți cei pierduți, ți-a luat banii, dar te-a recompensat pe măsură. Condiția esențială, o inimă sinceră, dăruită celor aflați pe drumul parcurs de tine.
Consider că cel mai bine poți ajuta din poziția celui care a fost acolo. Viața autentic trăită este cea care m-a prăbușit, din care m-am ridicat, din care am învățat pe brânci și din care dăruiesc celor care se află acum unde am fost eu. Ce poate fi mai frumos decât să sădești speranță, bucurie, cunoștințe, soluții concrete de viață în sufletul unui om care crede că parcursul s-a încheiat, să aduci zâmbetul acolo unde a apus, să dai sens acolo unde pare că nu mai există!
Pentru mine, Marius Stratulat este o energie explozivă, o dovadă vie că determinarea și energia plasată într-un vis, susținută puternic de muncă, răbdare și perseverență, poate muta munții. Pentru că lupta lui de până acum a mutat munții într-un domeniu în care, în România, din păcate a fost o pace, poate prea multă pace. Oamenii care sunt norocoși să beneficieze de serviciile de înaltă calitate din clinicile de recuperare au câștigat mai mult, au câștigat un om, de la care au învățat înainte de toate să se bucure de viață, să aibă o viziune în care să creadă și să lupte pentru ea.
Să nu uităm pactul de peste cinci ani când vom vorbi despre spitalul tău în același loc, eu știu, am simțit că nu te vei opri aici, am simțit dorința izvorâtă uneori din frustrarea că ajutorul nu vine din mai multe direcții, dar drumul tău este unul, visul tău este unic, la fel cum ești și tu, jocul tău de șah e încă în desfășurare, dar nu este cu viața acum, miza este viața altora, pentru care tu joci până câştigi.
