„Limpede nu vezi decât cu inima.
Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.”
Antoine de Saint-Exupery – Micul Prinț
Foto: https://www.zcool.com.cn/work/ZMTk3NTAxMDA=.html
Despre mine
Mă numesc Oana Briciu și sunt o pasionată călătoare prin poveștile oamenilor. Originară din Buzău, îmi desfășor activitatea printre străzile vibrante ale Bucureștiului. În călătoria prin viață mă însoțesc trei copii minunați. Alături de ei sunt prietenii mei dragi, o mulțime de oameni extraordinari care fac fiecare zi să fie unică.
Pentru mine, scrisul este terapie, iar scrisul de mână are o valoare deosebită, oferindu-mi un refugiu și o conexiune profundă cu gândurile și emoțiile mele.
Ultimele articole
- All for oneExistă evenimente care ne scot din comoditatea rutinei zilnice, care cer mai mult de la noi. Poate motorul pornește mai greu, dar, la finalul drumului, cu toții știm că a meritat efortul. Faptele bune se fac individual, dar cele mai importante se desfășoară în comunități,… Citește mai mult: All for one
- Mai mult decât un scorExistă o expresie în engleză care îmi place foarte mult: less is more, m-am ghidat mult timp după ea, mi-a luminat multe dintre deciziile importante pe care le-am luat de-a lungul timpului. Însă acum, more has to be more. Am scris în urmă cu ceva… Citește mai mult: Mai mult decât un scor
- Prin ochi de voluntarPoveștile despre oameni se scriu frumos, ating inimi, personajele prind viață. Patina timpului însă lasă loc reflecției asupra trăirilor interioare care nu se spun pe loc, ele au nevoie să fie sedimentate, analizate poate de subconștient, pentru a afla care este motorul ce ne trage… Citește mai mult: Prin ochi de voluntar
- Povestea noastră fără sfârșit…A fost odată ca niciodată o poveste a emoției în cea mai pură formă care a existat vreodată, o poveste cu multe personaje care și-au dat mâna pentru a crea un deznodământ al bucuriei senine, al jocului autentic, al distracției molipsitoare, al plânsului eliberator, al… Citește mai mult: Povestea noastră fără sfârșit…
- Captiv în propriul corpExistă momente când viața schițează drumul pe care îl vom urma, ne dă semnale, aduce oameni, contexte care rămân în noi, pentru a deveni conștientizări în viitor. Când ai 9 ani și stai la semafor în timp ce un copil îți șterge parbrizul mașinii părinților,… Citește mai mult: Captiv în propriul corp
- Când alegi să nu fii spectator la propria viațăCe apreciez cel mai mult la oameni este o calitate sau poate mai degrabă o valoare pe care o întâlnesc din păcate din ce în ce mai rar – autenticitatea. Curajul de a da deoparte orice mască impusă de societate sau de propriul eu pentru… Citește mai mult: Când alegi să nu fii spectator la propria viață