Dintotdeauna mi-a plăcut antiteza ca figură de stil. Nu pentru că este o alăturare de perspective opuse, ci pentru că ele sunt opuse doar în aparență, în realitate, ele construiesc un întreg, ca o întâlnire a contrariilor, în cazul de față o poveste. Frumusețea poveștii este atunci când aceste contrarii încetează să se mai opună și ajung să se întâlnească.
Povestea acestui articol începe la nivel olfactiv printr-o plimbare pe Decebal, bulevard ofertant din punct de vedere culinar și ca perspectivă de socializare, deși eu personal îl prefer doar pentru plimbarea contemplativă zilnică. Îmi place să mă încarc efectiv cu vibrația lui, a zumzetului, a oamenilor care își spun poveștile de mână sau singuri, din gesturi, grimase și zâmbet. Crescută fiind la țară (iată prima antiteză sat/oraș) de o străbunică a cărei îndeletnicire culinară atingea măiestria, m-am simțit atrasă în plimbările mele de un miros foarte cunoscut, cel al copilăriei, al aluatului cald și al prăjiturilor proaspăt scoase din cuptor, dar nu un miros al cofetăriilor de oraș, ci al aburului cald al casei copilăriei mele. Și cum o parte din mine reprezintă curiozitatea pură, pașii m-au condus către Decebal Food Hub. Un loc micuț, intim, plin de savoare și autenticitate. Intrat, admirat, gustat, cucerit pe loc.
Pe lângă gustul cu adevărat autentic al produselor, sunt anumite locuri care își cântă povestea și oameni care sunt ei înșiși povești de viață. Astfel i-am cunoscut pe Alex și Raluca (a doua antiteză a articolului și vă spun imediat de ce), doi oameni care împreună imprimă modernului Decebalului mirosul amintirilor culinare de altădată. Și acum, Raluca, de profesie educatoare, una cu multă dăruire și dragoste pentru copii, și Alex, multidezvoltat în domeniul HoReCa și cu experiență vastă în domeniu, pun bazele unei afaceri de familie, la care participă aproape toată familia. Ideea faină pornește întâmplător în momentul în care, în preajma unor sărbători, se hotărăsc să își pregătească propriul cozonac. Șocul sau surpriza a fost că a ieșit atât de gustos încât din el se bucură acum o întreagă comunitate. Este momentul acela unic când dintr-o întâmplare se naște ceva frumos. Dorința lor adevărată, cea sufletească să spunem așa, a fost de a face ceva împreună, de a fi unul lângă altul, iar punctul de plecare a fost ales de Univers. Pentru că Alex este un perfecționist și ancorat bine în realitatea domeniului, au urmat cursuri de formare în domeniul culinar, unul dintre cele mai interesante, spune el, a fost cel făcut cu celebrul Nicolae Rotari, trainer la Horeca Culinary School, specializat în patiserie franțuzească, boulangerie și viennoiserie, format la École Ferrandi Paris. De aici a învățat că în pregătirea aluatului chimia este factorul elementar, că armonizarea ingredientelor necesită precizia gramului, iar dospirea la rece este de o importanță esențială în arta culinară practicată la nivel de patiserie. Curios și interesant în același timp să emani căldura și aroma unui produs realizat cu măiestrie prin practicarea unei metode culinare la rece, cumva a treia antiteză a acestui articol. Ce mi se pare mie interesant în tot acest proces este răbdarea, răbdarea cu care își aleg ingredientele, răbdarea cu care își culeg rețetele, răbdarea cu care își așteaptă dospirea, răbdarea cu care se frământă aluatul, răbdarea cu care produsul este copt și mai ales răbdarea noastră, a celor care așteptăm aroma ce trezește simțurile. Locul este ca o mică fabricuță unde totul este la vedere. Mirosul se îmbină cu imaginea ingredientelor, a frământării aluatului, a așezării produselor în tăvi, a scoaterii din cuptor a produselor aburinde, a felierii acestora sub ochi nerăbdători. Clienții fideli întreabă direct de produsele preferate, cei noi le testează cu multă curiozitate. Alex și Raluca trec rapid prin toate rolurile, în timp ce noi îi urmărim cu interes pe scena propriului proiect gastronomic, proiect ce se desfășoară zilnic cu produsele lor reprezentative, dar mai ales de sărbători, când vedete devin cele tradiționale.
Pe principiul less is more, or let’s keep things simple, produsele nu sunt variate, puține, de înaltă calitate, ele devenind de renume printre cei care trec pragul micuțului local. Preferata mea este focaccia proaspăt scoasă din cuptor, însă aștept cu nerăbdare iarna, când vom testa și ne vom încălzi cu minunatul crumble englezesc, promis de Alex încă de pe acum.
Afacerile de familie au ceva special, un duh care te cheamă și care cheamă oamenii pentru a forma comunități. Toți cei care calcă pragul acestui loc îi cunosc pe Alex și Raluca, iar ei pe cei care vin și se bucură de produsele lor. Eu nu voi uita momentul în care, mânată de mirosul îmbietor, l-am găsit pe Alex frământând aluat și pe Raluca făcând sărățele. Cu zâmbetul pe buze își prezintă produsele cu modestie, dar cu o convingere a lucrului bine făcut. Am învățat de la ei ce înseamnă să cultivi o idee în pași mici, dar siguri. Ideea vine, ea trebuie întărită prin cunoștințe de specialitate, adusă în realitate printr-o acțiune efectivă și purtată cu drag pe acest drum.
La Decebal Food Hub m-am întâlnit cu copilăria, în centrul Bucureștiului, am întâlnit doi oameni aparent antitetici, dar cu suflete vibrând la unison, de bunătate, de hărnicie, de dăruire pentru cei din jur și cu o energie care dau locului autenticitatea pe care multe altele nu o au. Despre asta este în definitiv, nu despre afaceri, nu despre marketing, ci despre ei, făuritori de povești, de data aceasta, culinarea. Este locul acela care depășește experiența culinară, acel loc care devine memorie, care rămâne pe retină, a aromei care credeai că va rămâne doar amintire. Aici, tradiția și modernitatea se întâlnesc prin același gust care nu cunoaște granițe, aici regăsești bucuria aluatului proaspăt copt, a socializării și a oamenilor care aduc lumină caldă printr-un aluat dospit bine la rece.
