A fost odată ca niciodată o poveste a emoției în cea mai pură formă care a existat vreodată, o poveste cu multe personaje care și-au dat mâna pentru a crea un deznodământ al bucuriei senine, al jocului autentic, al distracției molipsitoare, al plânsului eliberator, al prieteniei pe viață, al schimbării interioare.
Multe au fost personajele, unele principale, unele secundare, altele episodice, dar cele principale au produs schimbarea în inimile celor din urmă, au dat sens vieții, au creat o nouă perspectivă a ceea ce înseamnă să trăiești cu adevărat, nu doar să exiști. Acestea: Gruia cel înțelept, Rareș cel fâșneț, Teo cel iubăreț, Daria cea curioasă, Geri cel pofticios, Emir cel zâmbitor, Cristina învingătoarea de frici, Delia cea descurcăreață, Miruna cea isteață, Adela, sora mai mare😊, Alessia sărbătorita, Robi cel gânditor, Ema cea petrecăreață, Andrei observatorul, înconjurați de Părinții cei neînfricați, Voluntarii cei dedicați, Filip și Elena cei minunați și sponsorii cei devotați, au creat povestea Taberei Veseliei pe roți. Șapte zile ca-n povești au jucat, dansat, explorat, distrat, câștigat ca-n basmele cu feciori de împărat.
În prima zi, cea a întâlnirii cu toții, au pășit timizi spre o experiență a cărei încheiere a lăsat sentimentul regretului că s-a terminat. Și când în inimile tuturor s-a furișat acest sentiment, înseamnă că ei tânjesc încă după trăirile ce au umplut rezervorul de iubire al tuturor. Ceremonia de început a dezvăluit o echipă ca un mozaic uman, menită să devină un tot unitar în cel mai scurt timp. Emoțiile vitejilor noștri au fost securizate puternic, moment în care fiecare a putut să le lase să curgă, să se exprime liber, să se simtă în siguranță, să ne arate cine este fără armură și scut.
În Tabăra Veseliei și a Independenței, zilele au curs ca filele unei povești, fiecare ca un capitol, cu propria experiență, cu propria emoție. Cea de-a doua zi ne-a ajutat să ne cunoaștem mai bine, să ne jucăm cu valorile noastre, cu dorințele, să le împărtășim pentru a descoperi câte avem în comun, cât de asemănători suntem și cât de mult ne putem fi alături unii altora. După-amiezile ne-au mângâiat sufletele și trupurile cu razele soarelui, apa mării și nisipul fin. Caiacul ne-a purtat în leagăn pe mare arătându-ne că viața poate fi trăită lin în condiții ce păreau imposibile la prima vedere.
Că bunătatea, puterea și empatia umană împing limitele spre a demonstra că oricine poate trăi experiențe de neuitat. Pentru că numai împreună putem face acest schimb, activități transformate în posibilități ce oferă în dar bucuria, râsul și speranța unui nou început, în care teama dispare sub curajul împrumutat de la inimă la inimă. Ne-am topit de fericirea unei bălăceli ca înghețata servită sub razele ce ne priveau cu blândețe.
Ziua a treia ne-a vrut artiști. Și ne-a reușit, pictura figurinelor de ipsos a dezvăluit talent, bogăție cromatică, îndemânare și extrem de multă răbdare. Frumoasele picturi au stat strajă la uscat toate celelalte zilele, pentru a ne arăta cât de multe putem face când forțele se unesc. Nu au lipsit jocurile copilăriei: telefonul fără fir, mima, Fazan, pentru a destinde atmosfera și pentru a ne aduce tuturor aminte că în fiecare dintre noi sălășluiește un suflet de copil, iar acela iese la suprafață când jocul este activitatea primordială.
Ziua a patra s-a lăsat cu musafiri: Cristina Decher, psiholog și buna mea prietenă, a venit în vizită în Tabăra Veseliei și a Independenței, a intrat în povestea noastră și a creat noi legături între personajele principale, prin jocuri și voia ei bună molipsitoare.
Momentul de neuitat rămâne cel în care vaporul ne-a purtat în plimbarea pe marea liniștită.
Un autocar zgomotos ne-a dus spre ceea ce a fost un dans pe mare, o libertate trăită cu sentimentul că viața are surprizele ei ce merită să fie așteptate, pentru că tot ce este bun și frumos merită împlinirea în Univers. Glumele căpitanului, pescărușii flămânzi, cormoranii statui și istoria locului ne-au transpus pentru câteva ceasuri într-o lume în care am uitat de zilele cotidiene.
Și pentru că nu există poveste în care personajele să nu treacă niște probe finale, Treasure hunt a fost momentul oportun. Personajele noastre, grupate în 4 echipe fantastice, au trecut prin sabie și foc pentru a fi primele. Ce nu au știut ele este că s-au punctat curajul, voia bună, bucuria, încercarea, spiritul de echipă, empatia și distracția, fapt pentru care cu toții au fost câștigători. S-au înmânat diplome vesele, de curaj și implicare, tuturor, s-au exprimat emoții și trăiri, cu toții am împărtășit o experiență trăită diferit, care a schimbat inimile, făcându-le să vibreze la unison, ca o pânză a prieteniei, pe care copilașii au construit-o prin complimente și gânduri frumoase menite să sedimenteze amintirea fiecăruia în sufletul tuturor.
Ceremonia de final ne-a găsit pe dig, unde ne-am luat rămas bun de la mare, de la briză, lăsând acolo, în nemărginit, toate emoțiile copleșitoare, îndoiala, fricile și am pornit spre casă cu avânt și speranță că numai împreună putem crea astfel de momente care demonstrează tuturor că prietenia învinge.
Cu toții ne-am simțit aici înconjurați de ocrotirea și dragostea Elenei și a lui Filip, cei în a căror inimă mare ne-au făcut să încăpem cu toții, să simțim că fiecare contează la fel de mult, că fiecare este important și valoros, că suntem văzuți și acceptați așa cum suntem în unicitatea noastră.
Nu putem să nu menționăm balul fiecărei seri, în care personajele au dansat înconjurate de baloane de săpun, de veselia voluntarilor și muzica încingătoare de spirite. Una dintre seri a fost dedicată expunerii unor talente remarcabile, s-au recitat poezii ca în Antichitate, s-a cântat, dansat, jucat fotbal, toate pentru a arata lumii întregi câtă măiestrie și potențial ascuns uneori se află în interiorul nostru.
Câștigători am fost cu toții pentru că am avut criterii de departajare curajul, bucuria, distracția, seninătatea și împlinirea de a fi împreună. Nu au lipsit sărbătoriții Alessia, Zalan și Cristina, care au primit în dar pelerine de supereroi, unii adevărate, alții imaginare, dar la fel de reale. Pentru că eroii de lângă noi, de cele mai multe ori, sunt cei care nu poartă pelerină, doar faptele lor stau drept mărturie victoriilor în care se luptă cu viața. Veselia a depășit petrecerile marilor curți împărătești pentru că aici, în Tabăra Veseliei și a Independenței, fiecare personaj se manifestă liber și este apreciat la adevărata lui dimensiune umană. Și, ca orice domni și domnițe de la castel, nu au lipsit jocurile domnești, printre care, tir cu arcul. Maestrul de ceremonii, Filip, s-a asigurat că fiecare va dobândi deprinderile necesare atingerii țintei sub uralele de bucurie are privitorilor.
Ultima zi la palatul de la malul mării a ajuns, caleștile au pornit spre casă, cu regretul că povestea aceasta a luat sfârșit. Dar magia stă în mâinile povestitorului, care nu încheie povestea, poate doar volumul 1, ci îi lasă final deschis astfel încât personajele să știe că se pot întoarce în timp în amintirea acesteia, dar privind mereu spre următoarea mult mai frumoasă. Pentru că poveștile noastre au personaje adevărate, cu emoții adevărate, care au trăit aievea aceste întâmplări, doar autorul, folosindu-se de imaginația lui, reface șirul din cuvintele rostite din sufletele copiilor, voluntarilor și părinților din spatele cortinei trase. Aplauzele se aud în liniște, sunt pentru noi toți, pentru dedicare și implicare sufletească în primul rând. Astfel de povești apar când oamenii văd limpede doar cu inima lor. Semnat, Profa taberei.
