Fascinația mea pentru viața marilor personaje feminine din istorie, și mă refer aici la figuri emblematice, regine, prințese, s-a oprit brusc asupra unui subiect pe care am vrut să îl înțeleg mai bine. Pasiunea pentru cai și călărie este ancorată puternic în tradiția marilor case regale ale lumii. Prințesele, reginele, toate erau inițiate încă de mici în acest proces de păstrare a unui ceremonial parcă sacru. Este o adevărată moștenire de familie menită să aducă relaxare profundă, să manifeste un spirit de competiție elegant și să se transforme chiar într-o formă de artă.
Deși pare parte din protocol, dragostea cu care marile regine ale lumii, regina Elisabeta, regina Maria a României, vorbesc despre cai pare că este tocmai o ieșire din această zonă, o oportunitate de a fi tu însuți, de a experimenta evadarea și libertatea prin ceea ce pare o etichetă a unei lumi nobile. Pentru că acest animal descris ca mistic atât în basmele pentru copii, cât și în întâmplări reale are această putere asupra omului, de a-i inspira libertate.
Caii au această energie, vie, brută și profund inteligentă pe care foarte puțini oameni o pot percepe cu adevărat. Este un transfer, un schimb, care se produce doar în simbioză. Nimic întâmplător, acest animal cu o putere explozivă are o sensibilitate aparte la emoția umană autentică și manifestată sincer. Este aproape incredibil cum această legătură se produce ca un efect oglindă invizibil. Întotdeauna caii reflectă propria stare energetică a celor cu care intră în contact. Privirea de sub coamă se manifestă în cazul meu ca o chemare. O chemare spre cercetare lăuntrică, spre regândire, spre reorientare, spre întoarcere la sinele meu autentic.
Am experimentat de curând o conectare cu acest animal simțindu-i căldura pielii și vibrația mușchilor. Un cal relaxat are o energie lină, caldă. Un cal care este încrezător în cel care îl mângâie are un ochi liniștit, moale. În momentul mângâierii, el tinde să îl închidă ca într-un somn adânc în care vrea să cadă. Atunci știi că și el te-a ales pe tine, că este calm, că transferul energetic se produce, că ai câștigat o conexiune adevărată. Se spune că doar călăreții experimentați pot percepe respirația în sincron cu mișcările cailor. Eu cred că orice apropiere cu o respirație calmă și profundă, combinată cu o mângâiere caldă, trimite o undă de liniște pe spatele calului, iar cei doi pot deveni parteneri. Orice întâlnire cu ei pentru mine este revelatoare. Mă uit cu umilință cum ființa umană pare fragilă în fața unei puteri de 500 kg. Cu toate acestea, puterea adevărată pare că zace dincolo de forța fizică, în interiorul nostru, în emoțiile cu care ne îndreptăm spre aceste ființe cu adevărat fabuloase, fie ei rasă pură sau simple mârțoage. Sunt puține momentele în care mă simt în legătură directă cu mine, când mă opresc, când respir, când mă văd, când mă cunosc, iar întrevederea cu aceștia reprezintă unul dintre ele. Timpul se oprește în loc și preț de câteva minute devenim aceeași respirație, aceeași bătaie de cord, același Eu. Transferul s-a produs, liniștea s-a așternut, suntem în coexistență.
Cine se supune cui în acest dans? Cine îmblânzește pe cine? Sau poate cine are putere vindecătoare mai mare asupra celuilalt? Nu vom ști câte taine nespuse sunt poveri în spatele puternic al unui cal, câte dureri rămân ca să le poarte sau câte suflete au devenit ușoare în urma unui galop. Tot ce știm este că fascinația omului pentru cai nu este întâmplătoare, este ceva dincolo de înțelegerea noastră cognitivă, dar veșnic înțeleasă de pătrunderea emoției ecvine sub sunetul puternic al copitelor, poartă deschisă spre libertate.
