Am conștientizat de curând poarta prin care tot ceea ce pășește în lume cu eticheta de imposibil poate prinde viață prin împletirea cuvântului cu imaginația omului. Din râuri nesfârșite de gânduri și emoții, cuvintele pot țese fir de poveste, ce prinde putere sub penelul artistului desăvârșit al tainelor slovelor, scriitorul. Opera lui materială, cartea, a reprezentat pentru mine dintotdeauna poarta spre lumi de neatins. Prin cuprinderea cu mintea a textului unei cărți, teleportarea este greu de evitat. Scriitorul îi dă o putere nemărginită acestui obiect aparent neînsemnat, de a fi portal spre o lume în care imposibilul devine o posibilitate.
Pasiunea mea pentru scris vine din pasiunea pentru citit. Conectarea cu o carte pentru mine se face inițial la nivel tactil și vizual. Privesc înșiruirea de cuvinte, care de fapt reprezintă cursul gândurilor și emoțiilor unei minți în care creativitatea își are culcuș, o cuprind, mângâi filele cu duioșie albe sau galbene de trecerea vremii, ofer recunoștință creatorului și tuturor celor datorită cărora se află în mâna mea. Apoi olfactivul mă inundă cu totul. Mirosul unei cărți își spune povestea, istoria, vechimea. Prin câte locuri a fost purtată, câte mâini i-au răsfoit paginile, câte vieți a schimbat, cea dintâi fiind a scriitorului însuși. După care începe povestea, moment în care imagini se succed ușor în mintea mea, iar eu devin creatorul propriei versiuni cinematografice a conținutului.
O carte bine scrisă are acest dar minunat, de a stimula cognitiv și creativ cititorul spre a-și crea propria versiune a imaginarului. Fiecare carte spune un infinit de povești, pentru că fiecare cititor este o piesă dintr-un mozaic emoțional. Personajele, locurile, decorul, acțiunea sunt trecute prin filtrul sufletesc al celui care o parcurge, iar emoțiile stârnite devin mister și intrigă în adâncurile ființei umane. Cartea ne aduce mai aproape de noi, prin conținutul ales, și ne oferă sentimentul desăvârșit de libertate, prin pornirea în aventura cunoașterii, dar și de libertate, prin eliberarea de constrângere a limitelor societății. Acolo, printre rânduri, normele își pierd puterea, în fața unei imaginații fără bariere, lăsată să curgă lin și liber.
Pentru mine, cartea nu mai este demult un obiect, este viața însăși. Are bătăi de cord multiple. Această pulsație îi conferă nemurirea, deoarece chiar și atunci când materialul din ea dispare, ea dăinuie veșnic prin ceea ce lasă în inima omului. Se spune că oamenii mor cu adevărat când uitarea le înăbușă amintirea, cărțile însă trăiesc prin frânturi de lumină ce pot schimba cursul lumii. Dascăl de preț pentru ființa umană, cartea reprezintă aliatul principal în formarea omului dintotdeauna. Este prima întâlnire a omului cu cuvântul scris încă din copilărie. Este cea care bucură și întristează în același timp, cea care dă speranța și frânge aripi, cea care pune omul în contact cu propria sa căutare și poate cu identificarea cărării spre viitor. Nimic nu îi poate lua locul, ea odihnește mintea și sufletul în același timp, ea este refugiul din calea furtunii exterioare, salvarea de cotidianul ce determină implozia omului modern.
Aceste rânduri exprimă iubirea și recunoștința pentru acest obiect desăvârșit, făurit de mintea și inima omului, cu pricepere și sârguință, din timpuri străvechi. În inima mea, cartea va rămâne farul cel dintâi a cărui lumină m-a călăuzit atunci când m-am găsit rătăcind în necunoscut, pe drumul spre sinele meu autentic. E parte din mine, din ceea ce sunt și am devenit și, cu speranță, vreau să cred că îi sunt un umil ucenic, o luminiță pentru cei care încă mai cred în bătăile inimii acesteia și în puterea ei de a schimba sau modela destine prin glăsuirea tăcută a tainelor și misterelor acestei lumi și a celor care sălășluiesc în ea.
Cartea reprezintă glasul din spatele tăcerii într-o lume ce tinde să fie a zgomotului.
