Niciodată nu am considerat că am aptitudini de cronică de artă, dar să scriu despre prieteni artiști, asta pare o provocare destul de mare, mai ales că cea despre care urmează să scriu trece emoția prin pensulă și culoare cu aceeași profunzime cu care cred că o fac eu cu slovele.
Alexandra Grigoroiu. Artist plastic. O explozie de culoare atât ca artist, cât și ca om, mărturie stau ochii de culoarea cerului prin care formele și nuanțele capătă valori infinite. Întâlnirea ei cu arta s-a făcut prin muzică, crește într-o familie în care vocea și instrumentul muzical sunt la ele acasă. Iar în toată această perioadă parcă mintea creează prin muzică imagini care la maturitate aveau să contureze drumul mocnit al artei prin pânză și culoare. Ca o întâlnire a artistului cu propriul destin, a instrumentului cu stăpânul, a talentului cu omul în care sălășluia.
Alexandra descoperă dragostea pentru pensulă destul de devreme, dar e nevoie să ajungi în acel moment al vieții în care talentul pe care îl întrezărești de mic copil poate să explodeze cu maturitate și direcție precisă. Acesta este momentul în care decide că viața, așa cum o avea până atunci, nu poate continua fără acest detaliu care creează complexitatea ființei umane și ne face compleți. Și asumat, cu mult avânt și determinare, conturează un drum parcă așternut cu o pensulă plină de culoare pe pânză. Ca și cum patru personaje încep să scrie povestea unei vieți de artist: pensula, pânza, culoarea și, mai ales, mâna. Ce iese, doar ochiul poate surprinde, cuvintele sunt necuprinzătoare.
Niciodată natura nu a explodat în culoare așa cum o face în operele în acuarelă (două entități care s-au așteptat reciproc: artistul își întâlnește obiectul magic) ale Alexandrei, pentru că acolo se regăsește cel mai bine ca pictor, în misterul lăsat de urma acesteia pe pânză. Ca viața oarecum: intuiești, dar niciodată nu știi drumul cu adevărat; sau ca o poveste al cărei sfârșit rămâne enigmatic. Elementele capătă viață, asta se simte în ochii privitorului, o vitalitate însă care odihnește simțurile prin simplitate și complexitate în același timp.
Florile reprezintă metafora feminității, emoția transpusă fiind atât a artistului, cât și a oamenilor care îi trec prin viață. Tablourile ei reprezintă o odă adusă naturii în fața căreia Alexandra se înclină pentru perfecțiunea și bogăția cromatică date de Creatorul suprem.
Este preocupată în special de motivele botanice, de insecte, dar și de cele gastronomice pentru a exprima dragostea de a găti și a savura mâncarea ca experiență.
Picturile ei sunt premiate în galerii de artă internaționale: Premiul III la J. Mane Gallery din Chicago, SUA; Premiul I la concursul Dali’s Mustache în Spania; medalia de bronz în Hong Kong pentru lucrarea „Patru anotimpuri”; Certificat pentru recunoaștere artistică La Pinacothèque, Luxemburg; premiată de Institutul Național al Acuarelei în Niigata, Japonia. Premiile validează munca și talentul, aducând cu ele avântul de a merge mai departe și convingerea că această bucată din viața unui om spune totul despre cine este cu adevărat. Eu cred că arta spune foarte multe despre cel care o practică, despre modul în care percepe viața și felul în care alege să o transpună trecând-o prin filtrul celor mai adânci emoții și sentimente.
Alexandra Grigoroiu este un pictor născut din dorința de a dărui talentul ei oamenilor iubitori de frumos și din dragostea pentru relația pe care o are cu arta expusă la cel mai înalt nivel. Tablourile ei bucură oameni în locuri inedite: galerii de artă, expoziții, cafenele, clinici, dar mai ales în casele oamenilor, unde aduce rafinament, luminozitate și un suflu autentic de culoare.
Acest tot este completat de familia minunată și de profesia de dascăl pe care o desfășoară cu profesionalism, insuflând elevilor dragostea pentru artă și frumos, valori care din păcate, uneori, lipsesc din școala românească. Salvarea noastră vine din permiterea pătrunderii frumosului în viață și cu cât se întâmplă mai de timpuriu, cu atât rădăcinile sunt mai puternice. Sala de clasă devine un teatru al micilor artiști, așternem pe pânză culoarea vieții pe care dorim să o trăim simplu și frumos.
Într-o lume în care oamenii aleargă uneori fără sens, în care viața curge din inerție, Alexandra face o pauză. Regăsirea ei ca artist plastic este o gură de aer în care sensul adevărat apare atunci când răbdarea de a te descoperi în orice moment aduce cu sine aurul care părea că se ascunde printre firele de nisip. Iar strălucirea lui se răsfrânge asupra noastră, a tuturor, prin satisfacții aduse privirii, minții și sufletului ce admiră în tăcere un tablou în acuarelă realizat în atelierul de creație al unui artist minimalist contemporan cu noi. Mi-aș dori ca peste ani să pot privi captivată tablourile tale în marile galerii de artă ale lumii (știu cât de mult îți dorești!) și să pot spune cu mândrie nu doar că este un artist român, ci că este draga mea prietenă pictoriță Alexandra Grigoroiu.
