Este perioada în care oamenii caută sensul vieții, își fac planuri pentru viitorul an, bilanțul celui îngropat, posibilități ratate sau câștigate. Intrată puțin în acest iureș, am încercat să gândesc perspectiva pe care mi-o doresc întrevăzută la orizont și am realizat că este utopică această dorință. Viitorul poate fi conturat cu mintea, dar doar prezentul poate fi trăit în corpul și inima noastră.
Și am decis, ajutată puțin de ideea unui prieten drag psiholog, că ceea ce îmi doresc pentru mine în noul an este să am vie în mine bucuria de a trăi și de a face din fiecare zi o sărbătoare. Nu este nevoie de zile importante, de perioade anume ca viața să răsune în mine. Poate răsuna în fiecare zi, în fiecare clipă, pentru că aceasta va fi alegerea mea, să trăiesc în bucurie și atât. Modalitățile prin care pot face asta sunt multiple, dar mie cea mai mare fericire mi-o oferă oamenii din jurul meu. Anul acesta am adunat în viața mea suflete care mi-au îmbogățit existența, mi-au conturat personalitatea, mi-au luminat calea. Pe unii i-am întâlnit doar o dată, dar imaginea lor este gravată în rândurile acestui blog, oamenii-lumină despre care am scris. Și dacă aceștia îmi aduc o parte din bucuria de a trăi, îi voi căuta, iar poveștile lor, așternute aici, vor naște și în alții sens, iubire și recunoștință. Pentru că, prin conectarea cu semenii și trăirile pe care ei le aprind în noi, bucuria vieții se regăsește apoi și în simplul și firavul fir de iarbă. Le mulțumesc și mă înclin în fața lor cu recunoștință pentru ceea ce sunt acum: noua mea versiune care tânjește după ceea ce cu adevărat contează. Ceilalți, familia și prietenii mei, noi și vechi, sunt cei alături de care prezentul contează și care mă ajută să dau sens fiecărei zile, să o prețuiesc mai mult și să apreciez ceea ce văd când deschid ochii în fiecare dimineață.
Purtată de acest gând, pășesc în viitor, fără planuri mărețe, fără vise greu de atins, ci doar cu dorința de a antrena în mintea și inima mea bucuria de a trăi, pentru ca apoi, ancorată în mine, să o pot aplica clipei prezentului. Și undeva în interiorul meu am certitudinea că o inimă plină de fericire atrage după ea toate cele necesare existenței umane. Pentru că omul nu vede limpede decât cu inima lui.
