Articole
-
Viața ca o călătorie
Primul articol din noul an aș vrea să fie despre călătorie și despre sentimentul de libertate adânc ancorat în adevărata semnificație a acestui drum. Nu sunt neapărat adepta târgurilor de Crăciun, dar, rătăcind prin București din dorința de a găsi ceva care să surprindă profund ideea acestei sărbători, mi‑a atras atenția o căsuță colorată din rondul de la Piaţa Alba…
-
Bucuria de a trăi
Este perioada în care oamenii caută sensul vieții, își fac planuri pentru viitorul an, bilanțul celui îngropat, posibilități ratate sau câștigate. Intrată puțin în acest iureș, am încercat să gândesc perspectiva pe care mi-o doresc întrevăzută la orizont și am realizat că este utopică această dorință. Viitorul poate fi conturat cu mintea, dar doar prezentul poate fi trăit în corpul…
-
Un 🂡S în TEC🂡R
Există oameni care par nevăzuți, care se lasă pradă unei modestii autentice, dar în spatele cărora se află comori de profesionalism și umanitate de neegalat. Ei sunt cei care în tăcere țes cu măiestrie o lume dedicată redării speranței unei vieți normale atunci când aceasta își pierde strălucirea, ei sunt oamenii din lumina cărora alții devin mici fascicule, pentru că,…
-
Să ne împiciorogăm!
Psihologia este una dintre pasiunile mele. O caut oriunde mă duc pașii, în cărți, în experiențe, dar mai ales în oameni. O aplic cât pot, deși o conțin la nivel empiric, fără studii de specialitate; îmi este de folos în profesie, în relații, în viață. Omul despre care urmează să scriu este unul dintre cei care, în urma întâlnirii, m-a…
-
Fază lungă spre responsabilitate
Am considerat tot timpul că șofatul poate fi privit din mai multe perspective: ca o necesitate a zilelor noastre, în care mașina devine un instrument folosit pentru desfășurarea activităților cotidiene; ca job, în care scopul principal este atingerea obiectivelor date de sfera în care ne desfășurăm activitatea profesională; ca plăcere și relaxare, reprezentate de momentul în care simți că urcarea…
-
Întâlnirea artistului cu pânza
Niciodată nu am considerat că am aptitudini de cronică de artă, dar să scriu despre prieteni artiști, asta pare o provocare destul de mare, mai ales că cea despre care urmează să scriu trece emoția prin pensulă și culoare cu aceeași profunzime cu care cred că o fac eu cu slovele. Alexandra Grigoroiu. Artist plastic. O explozie de culoare atât…
-
Un alt fel de bingo
Bingo, Skip! Un alt fel de bingo în care finalul este tot victorios culminând cu drumul spre cerul pe care îl iubeai atât de mult, care nu este nicidecum la apus, ci la răsărit. Nu pot scrie la trecut despre tine, nu o voi face niciodată, așa cum nu voi scrie cu tristețe acest scurt mesaj. Tu nu ești tristețe,…
-
White Knights – 99% lumină
Libertate. Un cuvânt cu greutate, greu de explicat în metafore și expresii stilistice, care însă poate fi doar trăit cu autenticitate acolo unde îi găsești mireasma, în direcția în care îi simți chemarea. Și fiecare dintre noi o simte acolo unde inima tânjește după ea. Niciodată nu am avut curajul de a urca pe un motor de una singură, deși…
-
Motorul viselor
Succesiunea anotimpurilor aduce schimbări în noi; în trăirile noastre este anotimpul emoției multicolore, iar toamna cred că îmbracă cel mai frumos acest mozaic. A doua zi de toamnă m-a găsit pe malul Lacului Floreasca, la Hotel Diesel, în cadrul unui eveniment al Asociației „Totul pentru tine”, organizat de bunii mei prieteni Elena și Filip. Aici, timp de o săptămână, 12…
-
Lumină la masa de biliard
Parcul Crâng, Buzău, locul copilăriei mele, al marilor jocuri puerile, al plimbărilor și contemplărilor adolescentine, al marilor căutări și, uneori, al marilor răspunsuri. Cu dor pășesc pe aleile de mult lăsate în urmă, de data asta vreau să cred că la vârsta maturității, a marilor împliniri și a încercării desăvârșirii lor ca om care a experimentat destule încât să-și asume…
-
Cu steluțe în priviri
Întotdeauna în trecerea mea pe lângă Institutul Oncologic „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu” primul instinct a fost să îmi întorc privirea. Nu puteam suporta ideea suferinței prezente acolo, nici măcar de la distanță. Preferam să uit că există în ignoranța și în instinctul meu de conservare. Numai că am învățat între timp că fricile noastre sunt ca niște umbre, ne urmăresc…
-
Eroii care unesc
Frumusețea umană nu poate fi ascunsă, ea iese la iveală printr-un simplu zâmbet, gest, cuvânt, privire. Aș vrea să mă consider norocoasă că o identific destul de rapid în unicitatea ei, iar impactul pe care îl are asupra mea mă determină să nu mă pot opri din a scrie despre ea, atunci când omul din spatele ei mi se dezvăluie…