Se spune că arta vindecă acolo unde medicina nu poate. Aș schimba puțin sensul acestei sintagme, susținând că ele pot merge mână în mână, și întăresc aceasta privind spre ultimele cercetări din psihologie, care plasează arta sub orice formă ca pilon trei în susținerea ființei umane în drumul ei prin suferință, fie ea emoțională sau fizică. Oricum am spune-o, o suferință fizică generează una sufletească, iar vindecarea cred că este un proces invers: vindecarea sufletului aduce după ea progres în parcurgerea recuperării fizice.
Arta vizuală însă are pentru mine valențe speciale, ochiul poate fi o poartă spre interior, dacă omul care privește are limpezimea inimii atunci când privirea încarcă imaginile. Mi-a fost dat să fiu recent martoră a acestei inițiative extraordinare, aceea de a aduce alinare suferinței prin întâlnirea pacientului cu opera de artă realizată la nivel înalt. Artistul, buna mea prietenă Alexandra Grigoroiu, a atins desăvârșirea prin colecția Mai mult decât un corp, realizată pentru clinica în care eu, ca pacient și om, mi-am găsit vindecarea, Clinica Fizio. Boardul clinicii, oameni-lumină cu viziune vastă, care deși lucrează cu durerea nu și-au pierdut sensibilitatea, au gândit dincolo de procesul medical realizat cu profesionalism. Au conștientizat că omul, prin natura lui complexă, are nevoie de mai mult, are nevoie de o susținere superioară, de terapia prin artă îmbinată armonios cu actul medical, aplicând puterea efectului Michelangelo în varianta neuroștiințifică, un fenomen descoperit în anul 2021, care demonstrează că simpla interacțiune cu o operă de artă vizuală (mai ales în contextul unui exercițiu terapeutic) poate îmbunătăți semnificativ performanța motorie a unei persoane și poate reduce senzația de efort fizic.
Studiile de neuroestetică arată că privirea unei opere de artă nu este un act pasiv, acest lucru se întâmplă cu precădere când opera înfățișează părți anatomice care sugerează mișcarea activând neuronii în oglindă, creierul reflectând în interior acțiunea pe care o vede, ca un fel de simulare internă a mișcării sau emoției. Spre deosebire de privirea unei fotografii obișnuite, un tablou cu valoare estetică activează o rețea neuronală largă în creier, incluzând cortexul motor. În Clinica Fizio, știința și arta și-au dat mâna, scopul fiind unul de o noblețe aparte, sprijinul emoțional și terapeutic al celor care îi calcă pragul. Această stare emoțională pozitivă reduce percepția efortului și crește motivația de a continua procesul terapeutic, care devine plăcut, nu monoton.
Mâna artistului pe pensulă se suprapune mâinii terapeutului pe trupul uman în procesul vindecării: unul e leac pentru inimă și minte, altul pentru trup. Este ca un tandem din care toate părțile implicate își umplu rezervorul cu cele necesare: dăruire, mulțumire și, peste toate, cea mai de preț, iubirea.
Tablourile colecției Mai mult decât un corp transpun măiestria artistului ce denotă emoție, originalitate și impact vizual cu valențe spirituale. Desăvârșirea tehnică se reflectă în echilibrul compozițional și în alegerea culorilor într-un fel de armonie prin monocromie, dar mai ales în naturalețea prin care părți anatomice au devenit povești, așa cum spune artistul plastic despre colecția în care „fiecare structură osoasă este o hartă, fiecare celulă este o stea, practic purtăm în noi geneza galaxiilor, iar vitalitatea este hrănită de lumina conexiunilor dintre acestea”. Legătura dintre artist și opera de artă se manifestă la nivel astral, cei doi devin de neseparat în spiritualitate, chiar dacă la nivel material despărțirea este inevitabilă, energia lăsată de artist prin intermediul pensulei, culorii, emoției, gândului cel bun este imparabilă. Cei doi, deși departe, sunt interconectați. Colecția, despre corp în esență, devine ca o formă de manifestare cosmică, ea nu trebuie privită, ci realmente trăită în interiorul profund al fiecăruia, pentru că în ea nu vei vedea tușe de pensulă, ci bătăile inimii unui artist desăvârșit. Vine însă ziua în care artistul dăruiește opera sa lumii. Este ziua în care ea devine a fiecărui privitor, pentru că, odată despărțiți, opera își trăiește propria sa viață.
Iar viața este acum în Clinica Fizio, unde trăirile vor fi multiple, de la cele ale membrilor, care vor îmbrățișa cu grijă, admirație și recunoșțință acești martori ai tăcerii, ai suferinței și ai vindecării, până la cele ale pacienților, oameni care luptă, oameni care nu renunță, oameni ai micilor victorii. Acum, designul clinicii și crezul în capacitatea aproape infinită a corpului de a se adapta și de a se vindeca atunci când i se oferă contextul potrivit dialoghează perfect cu tablourile de pe pereți, pentru că în ADN-ul membrilor Fizio demult pulsează arta și frumosul, ca o promisiune, ca o fereastră spre un proces autentic al practicării actului medical cu măiestrie. Acești profesioniști nu au nevoie să vorbească despre artă, o trăiesc, o caută, iar atunci când o găsesc, manifestarea ei este aievea, ca și lacrimile vărsate în fața unui tablou, atunci când clinica devine un cămin al artei în inima recuperării.
