
Despre Mihai Neșu s-a scris mult, ai putea crede că nu mai este nimic de spus, de surprins din ceea ce a făcut, face și este ca om. Fiecare rând scris despre el nu poate însă niciodată surprinde imensitatea umană ce îl reprezintă, inima mare și sufletul neîncăpător pentru toți cei care îl caută spre ajutor.
Dar pentru că aici este despre oameni-lumină, voi încerca să desenez în cuvinte întâlnirea mea cu omul Mihai Neșu, o întâlnire pe care mi-am dorit-o foarte mult, în drumul meu spre a vă împărtăși experiențe umane revelatoare.

Pășind timid și cu emoții în Complexul de recuperare „Sfântul Nectarie”, locul despre care auzisem foarte multe, întâmpinarea a fost cât se poate de caldă de către Mihai și Iulia, omul care îl însoțește permanent cu dăruire în această misiune. A urmat turul complexului. Cuvintele sunt sărace pentru a descrie ceea ce am perceput eu ca perfecțiune, pentru că, dacă ar fi să îl citez pe Mihai, „la noi lucrurile se fac bine”. Motivul, unul simplu, dar de o complexitate majoră: culoarea și lumina locului sunt menite să aducă puțină alinare în suferința celor care îi calcă pragul. Și simți cu adevărat, în momentul în care intri, căldura generată de îmbinarea de lumină și culoarea date de conceptul designului, care, dacă l-am personifica, ar avea o funcție importantă în procesul de vindecare, alături de profesionalismul și zâmbetul întregului personal. Fiecare obiect își are locul bine stabilit, nimic nu este la întâmplare. Totul gândit la milimetru de Mihai pentru a întâmpina atât nevoile medicale, dar mai ales cele emoționale ale copiilor și adulților care pornesc pe acest drum anevoios și, de cele mai multe ori, dureros al recuperării. Dar centrul nu pare menit să surprindă suferința, ci să aducă bucurie și speranță celor care pășesc aici, monumentul acestor două fiind însuși Mihai, pe care cu toții îl cunosc, îl iubesc și de la care învață să prețuiască fiecare zi ca pe un dar de la Dumnezeu. Turul centrului, amănunțit făcut de Mihai, dezvăluie o grădină senzorială, săli de kinetoterapie complex utilate, piscină destinată terapiilor, săli de consiliere psihologică și de logopedie, cantină, birouri, spații de cazare, teren de fotbal. În lucru se află centrul de echitație și ferma animalelor, destinate mai ales recuperării emoționale a copiilor și nu numai.

Locul de suflet al lui Mihai și strajă a tot ceea ce el a conceput îl reprezintă biserica de la intrarea în complex. Micuță, deosebit de frumoasă, este locul în care oamenii pot vorbi cu Dumnezeu. Și, după cum spune Mihai, dorința lui a fost ca toți cei care pășesc în centru măcar să intre preț de câteva minute pentru o întâlnire cu divinitatea, care le poate schimba definitiv viziunea despre viață și suferință, așa cum s-a întâmplat în cazul său.

Vizita complexului a dezvăluit un loc care îl descrie perfect pe Mihai: regăsit, dedicat, perfecționist și implicat. Dar ceea ce a urmat vizitei reprezintă momentul pe care o să-l păstrez în suflet pentru totdeauna, discuția cu omul Mihai Neșu, cel din spatele acestui proiect.
Doresc aici să îți mulțumesc pentru momentele de discuție liberă, în care îți spuneam că nu sunt reporter, ci încerc să scriu cu inima, iar tu ai vorbit cu mine din inimă despre cei 14 ani de luptă, despre suferința ta şi a celor pe care îi cunoști în fiecare zi, despre acceptarea cu smerenie a unui deznodământ ce nu poate fi schimbat, dar care schimbă vieți. Sunt acele momente când vulnerabilitatea devine o super-putere a celui care are curajul să spună că drumul a fost greu, presărat cu depresii, anxietăți, revoltă, durere, uneori disperare. Când lumina de la capăt nu apare, când nu vezi rostul continuării, când vine inevitabil întrebarea: de ce eu? sau de ce mie? Din suferință însă se nasc lucruri extraordinare – ironia vieții – la bucurie nu apar, nu suntem în contact cu noi să le vedem, euforia clipelor de extaz ne orbește. Suferința însă vine la pachet cu darul minunat al reflectării asupra vieții și cu descoperirea scopului ei, care pentru noi, din punctul de vedere al lui Mihai, este mântuirea. Și în timp ce o căutăm, putem să facem din călătoria prin viață un scop frumos al dăruirii pe sine celorlalți. A cunoaște poveștile tuturor celor care intră în centru, a zâmbi cu dragoste și a oferi exemplul personal, ceea ce se spune că este cel mai de preț factor în recuperare: energia, vibrația și emoția exemplului personal. Că se poate, trebuie doar să oprești disperarea, să îi zâmbești vieții și să găsești menirea. Preţ de trei săptămâni, atât cât durează o sesiune de recuperare, de câteva ori pe an, cei norocoşi, care prind un loc (lista de aşteptare este lungă), găsesc acest zâmbet, speranta şi sensul că ziua de mâine poate fi mai bună, că lumina cu care îşi încarcă sufletul aici îi va însoţi pretutindeni şi va fi împărtăşită tuturor celor pe care îi vor întâlni în drumul lor de acum îmbogăţit.

Pentru mine, acum, după întâlnirea cu Mihai Neşu, este foarte greu să găsesc lucruri pe care cred că nu le pot face, este foarte greu să nu fiu recunoscătoare pentru tot ceea ce primesc zi de zi ca dar, este greu să nu zâmbesc dimineața și, cel mai important, este greu să mă mai opresc din a căuta să fac bine oamenilor în nevoie. Asta este lecția pe care tu ai întărit-o în mine și pentru care îți voi fi veșnic recunoscătoare. Cât există viață în noi, ajutor divin și oameni dragi, nu există bariere. Iar oamenii din jurul lui Mihai sunt familia pe care el o creează zi de zi, într-o dinamică desăvârșită, reprezentată de fluxul celor care trec pragul complexului pentru a căuta sprijin și alinare în acest proces ce pune credința la încercare, dar și de cei care susțin acest demers al recuperării, cei din spatele cortinei, cărora li se datorează totul. Iar motorul întregii echipe este Mihai, omul care trăiește această experiență nu de pe banca de rezerve, ci din mijlocul terenului, ca jucător direct implicat, și de pe banca antrenorilor pentru cei care joacă. În această arenă, Mihai nu se ia la luptă cu viața, ci parcă o îmblânzește, zâmbindu-i și îmbrățișând-o cald, în timp ce jocul își urmează cursul firesc. Perspectiva asupra vieţii se schimbă total în jurul lui, este una a bucuriei prin jertfă, a speranţei şi a reuşitei de a crea o bucată de lume mai bună pentru cei care credeau că boala încheie un capitol sau poate chiar întreaga poveste.

Rămân cu această imagine, a zâmbetului autentic al omului desăvârșit prin credință, bunătate şi dragoste pentru oameni, al omului-lumină, INVICTUS: Mihai Neșu.